0
Cosul tau este gol!
Poate că „tradiția”- așa cum s-a autodefinit în Vest – ne lipsește.
Adică, deși facem vin în acest spațiu (care include și Republica Moldova) de mii de ani (poate cu câteva înaintea unor țări considerate „puteri” astăzi), am lipsit în mod dramatic și constant, în ultimile două veacuri, ca furnizori „agreați” pentru mesele connaisseurilor din întreaga lume.
Faptul că socialismul n-a fost o opțiune populară, nu cauționează, în ochii admiratorilor și iubitorilor de vin, vechea direcție către cantitate și nu către calitate.
Și totuși...
Atunci când sorții păreau să ne arate definitiv ungherul întunecat și izolat al mediocrității, o sevă nebănuită s-a transmis din pământul nostru, prin vie, inspirând omul, ajungând să-și strige libertatea, identitatea, excelența și triumful în lumină, ca punte între creație și creator: Vinul bun!
Cu o viteză uluitoare ne-am desprins de un câmp gravitațional plumburiu, aventurându-ne în salturi uluitoare și, deopotrivă, ludice.
De la Nistru până la Tisa, cu stângăcii inerente oricărui început, pardonabile prin inocență, am etalat stări și sentimente noi: bucuria, frenezia căutării, dragostea față de moștenirea regăsită.
Neobișnuiți cu noul joc, chiar iubitorii de vin din România, primii care ar fi trebuit să intre în horă, au stat circumspecți, o vreme, abia astăzi privind cu mulțumire și speranță către toate zonele viticole ale țării.
Granițele Republicii Moldova, de care vița de vie nu ține cont niciodată, se șterg cu fiecare mililitru de vin valoros care se „repatriază”.
Vinurile rămase în vechile tipare îngreunează, evident, acest proces.
Din acest motiv este imperios necesar să învățăm, la rându-ne, să ne cunoaștem valorile, pe noi înșine, „decantând” cu onestitate, decență și (pre)viziune vinurile care aparțin trecutului de cele care aparțin viitorului.
Catalin Paduraru